Conceptul de status. Definitie
În vorbirea curenta, definitia statusului, se refera pur si simplu la pozitia cuiva în societate. Statusul are de asemenea un înteles mai tehnic si legal, si anume, determinarea drepturilor si obligatiilor ce deriva dintr-o anumita pozitie în societate. Conceptul de status a fost folosit mai mult în sociologie, fiind un motiv de controverse între diferiti sociologi de renume. În opinia celor mai multi psihologi sociali si sociologi, statusul desemneaza pozitia individului în societate, facând legatura între social si individual. Statusurile, din punctul de vedere al sociologiei apartin structurii sociale, dar indivizii adera la ele, însusindu-si-le mai mult sau mai putin.
Clasificarea statusurilor
Intermediare între sistematicitatea societatii si multiplicitatea indivizilor, statusurile pot fi clasificate pe mai multe dimensiuni. În primul rând se face clasificarea statusurilor în functie de continut; vorbim în acest caz de statusuri cum ar fi profesiunea, educatia, sexul, vârsta , pozitia într-un grup, etc. Fiecare dintre aceste criterii este la rândul sau bidimensional, de data aceasta fiind vorba de doua dimensiuni formale: una orizontala, a egalitatii, si una verticala, a ierarhiei. Mai mult, aceste doua dimensiuni formale pot fi analizate din doua puncte de vedere. Cel consensual, accentuând interdependenta functionala, si cel conflictual, accentuând relatiile de dominatie si tensiune dintre diferite statusuri. Daca perspectiva functionalista preia notiunea analitica a statusului, indicând cum caracteristicile diferitelor pozitii sunt complementare cu ale celorlalte, viziunea conflictuala se concentreaza pe statusul întruchipat în real. (Turner, 1988)
Perspectiva conflictuala a statusului
Turner (1988) prefera perspectiva conflictuala, considerând ca diferentierea statusului "este mai ales rezultatul nesfârsitelor lupte pentru alocarea resurselor insuficiente, în special resurselor culturale insuficiente. Cealalta perspectiva accentueaza rolul diviziunii muncii în definirea statusurilor, acestea fiind rezultatul efortului comun al grupului de a-si atinge scopul mai bine si mai repede. Se poate observa ca notiunea de status presupune anumite conceptii despre drepturile politice si legale ale anumitor persoane în cadrul grupurilor sociale si ca, prin urmare, problemele legate de status sunt în strânsa legatura cu problemele cetateniei (Turner, 1988).
Plecând de aici, putem defini statusurile ca fiind pozitia în societate prin care i se confera anumite drepturi si obligatii persoanei ce o detine, în calitatea sa de cetatean. În sociologie, ca si în psihologia sociala de altfel, termenul de status este pus în legatura cu cel de rol.
Conceptul de "rol" in psihologia sociala
Rolul reprezinta un set de asteptari care definesc pozitia unei persoane în societate. Rolurile au fost definite ca "un buchet de atribute si asteptari social determinate, asociate unor pozitii sociale"(Turner 1998).
Potrivit acestei terminologii statusul a fost si este partea statica a rolului social. Statusul devine important pentru psihosociologie datorita faptului ca pozitiile de status din cadrul unui grup sunt adesea ierarhizate în termeni de prestigiu sau privilegii. În plus, trasaturile dupa care poate fi determinat statusul unei persoane în cadrul unui grup sunt multidimensionale, iar relatia dintre dimensiuni poate fi ea însasi foarte variabila si complexa. De exemplu, statusul poate fi stabilit în functie de venit, grad de educatie, apartenenta etnica, sex, vârsta, etc. atunci când aceste aspecte sunt coerente între ele se vorbeste adesea despre existenta unei consistenta sau cristalizari de status (Lenski, 1961).
În literatura de specialitate se mai fac doua distinctii în ceea ce priveste statusul. (acestea sunt importante pentru a întelege conceptul de status asa cum a fost el folosit în prezenta lucrare)
Status prescris si status dobandit
Prima distinctie se refera la diferentierea dintre statusul prescris si statusul dobândit. Statusul prescris face referire la anumite atribute ale unor persoane asupra carora acestea au foarte putin, sau nu au nici un fel de control. Astfel de statusuri sunt rasa, vârsta, sexul, apartenenta religioasa, etc. Statusul dobândit se refera la pozitia pe care o persoana o dobândeste pe parcurs în cadrul grupului, prin educatie de exemplu.
Hollander afirma ca persoanelor caracterizate prin conformism, care câstiga încrederea celorlalti membri, li se atribuie un status superior fata de altii. Aceste distinctii l-a facut pe Parsons sa afirme ca statusul prescris ar caracteriza societatile pre-moderne, iar statusul dobândit ar juca un rol mult mai important în societatile moderne, unde exista anumite norme si valori care deriva dintr-un angajament mai mare fata de egalitate, în special egalitatea sanselor pentru cetateni (Parsons, 1968).
Status obiectiv si status subiectiv
A doua distinctie este aceea între statusul obiectiv si cel subiectiv, sau dintre statusul ca auto-perceptie si status ca pozitie sociala. Statusul ca autoperceptie implica la rândul sau doua dimensiuni; dimensiunea subiectiva referitoare la perceptia individuala a prestigiului, si dimensiunea obiectiva referitoare la drepturile socio-legale ale individului. Statusul reprezinta o pozitie în cadrul unei structuri sociale, prin care un individ este evaluat în functie de prestigiu si reputatie, dupa diverse criterii, prescrise sau dobândite. Aceasta evaluare poate fi atât obiectiva, cât si subiectiva si, prin aceasta, autoevaluarea unei persoane este legata de evaluarea externa pe care acea persoana o primeste de la alti indivizi semnificativi pentru ea., în functie de pozitionarea sa într-o ierarhie sociala. 6.1. Status, roluri si norme. Pentru a întelege mai bine care este legatura între perceptia diferita a deviantei, trebuie mentionate si legaturile statusului cu normele, si rolurile indivizilor din societate. Se poate usor observa ca statusul contribuie la unele procese de grup, si influenteaza comportamentul indivizilor. Persoana cu un status ridicat are o influenta mai mare asupra grupului decât o persoana cu un status scazut; el poate sa se conformeze mai mult sau mai putin, depinde de situatie. De exemplu, câteva studii au aratat ca persoanele cu un status ridicat tind sa se conformeze mai mult decât cele cu un status scazut (Berg si Bass, 1961), iar Hommans a sugerat ca o persoana trebuie sa se conformeze tuturor normelor existente în cadrul grupului, daca doreste un statut ridicat. De asemenea Hollander (1958) a aratat ca unei persoane cu un status mai ridicat i se permite o mai mare abatere de la normele sociale, în conditiile în care a contribuit în trecut la atingerea scopului grupului, pe aceasta baza construind teoria "creditului idiosincrasic" .
Gergen si Taylor (1969) au identificat alte surse de variatie a conformismului ca functie a statusului, si anume gradul în care contextul scoate în evidenta productivitatea sau solidaritatea. Ei au aratat ca atunci când exista o presiune (cu privire la productivitatea grupului) persoanele cu un status ridicat refuza sa se conformeze expectantelor persoanelor cu un status scazut. Acest fapt a fost explicat prin faptul ca refuzul vine din faptul ca succesul în a-si atinge obiectivele depind de libertatea persoanelor cu status ridicat de a gestiona resursele grupului: în acest caz, conformarea la expectantele unei persoane cu un status scazut duce cu ideea la pierderea prestigiului, a pozitiei în grup a persoanei cu status ridicat. În conditii de solidaritate acest fenomen nu apare, deoarece conformarea nu constituie o amenintare la pozitia individului
Status, roluri si norme.
Pentru a întelege mai bine care este legatura între perceptia diferita a deviantei, trebuie mentionate si legaturile statusului cu normele, si rolurile indivizilor din societate. Se poate usor observa ca statusul contribuie la unele procese de grup, si influenteaza comportamentul indivizilor. Persoana cu un status ridicat are o influenta mai mare asupra grupului decât o persoana cu un status scazut; el poate sa se conformeze mai mult sau mai putin, depinde de situatie. De exemplu, câteva studii au aratat ca persoanele cu un status ridicat tind sa se conformeze mai mult decât cele cu un status scazut (Berg si Bass, 1961), iar Hommans a sugerat ca o persoana trebuie sa se conformeze tuturor normelor existente în cadrul grupului, daca doreste un statut ridicat. De asemenea Hollander (1958) a aratat ca unei persoane cu un status mai ridicat i se permite o mai mare abatere de la normele sociale, în conditiile în care a contribuit în trecut la atingerea scopului grupului, pe aceasta baza construind teoria "creditului idiosincrasic" .
Gergen si Taylor (1969) au identificat alte surse de variatie a conformismului ca functie a statusului, si anume gradul în care contextul scoate în evidenta productivitatea sau solidaritatea. Ei au aratat ca atunci când exista o presiune (cu privire la productivitatea grupului) persoanele cu un status ridicat refuza sa se conformeze expectantelor persoanelor cu un status scazut. Acest fapt a fost explicat prin faptul ca refuzul vine din faptul ca succesul în a-si atinge obiectivele depind de libertatea persoanelor cu status ridicat de a gestiona resursele grupului: în acest caz, conformarea la expectantele unei persoane cu un status scazut duce cu ideea la pierderea prestigiului, a pozitiei în grup a persoanei cu status ridicat. În conditii de solidaritate acest fenomen nu apare, deoarece conformarea nu constituie o amenintare la pozitia individului
